O, prieten drag; o, dac-ai ști
Ce binecuvântat ești tu,
O, ne-ncetat ai mulțumi
Și n-ai cârti, n-ai șovăi!

Da... fii conștient de tot ce ai
Și mulțumește-I lui Isus,
Căci tot ce ai, nu e al tău,
Ci este dar primit de sus!

Înalță-ți glasul către Domnul
Și mulțumește-I zi de zi,
Căci sunt atâția ce n-au hrană,
Dar tu ai pâine la copii.

Atâția oameni sunt pe drumuri,
Și-atâți copii nemângâiați,
Copiii tăi se folosesc de-atâtea lucruri
Iar tu crezi că nu-s binecuvântați? !

O, prieten drag, ce mari răspunderi ai
În fața Dumnezeului preaînalt,
N-ai nici un merit... nu... nu meritai,
Și totuși El te-a binecuvântat!

Cât încă mai e liniște și pace,
Cât încă tu mai poți să-ți pleci genunchii,
Cât încă se aude glasu-I dulce,
Cât încă poți să-L chemi la miezul nopții,

Te roagă Lui și cere-I, azi, iertare
Că nu ai prețuit tot ce ți-a dat,
Și recunoaște, dă tututor de veste
Că ești un om mult binecuvântat!