Dacă focul meu
Nu arde pentru Tine,
Ia-mi, atunci, darul
De a face rime
Și Dă-il cui este
Cu adevărat nefericit
Pentru că în el
Cuvantul Tău n-a încolțit
Și n-a făcut rădăcini
Suficient de adânci,
Încât să poată răzbate
Și printre stânci,
Și orice zi să-i fie
O Duminică însorită,
Mereu binecuvântată
Și mereu sfințită,
Și să vadă ce prețios
Este timpul pierdut,
Căci toți Te știm,
Dar Ești Necunoscut.