Cu umilință, creația Ta
Autor:
Moldovanu D. Andrei
|
Album:
În căutarea pietrei filozofale
|
Tematica:
Laudă și închinare
Resursa adaugata de A_3628800 in 17/09/2020
Resursa adaugata de A_3628800 in 17/09/2020
Cu Tine vântul nu mă bate,
Tu ești singura mea cetate;
Când nu mai am cuvinte
Îmi arăți partea plină,
Când rămân fără flori
Tu îmi dai o rădăcină;
Când îți rostesc numele
Înfloresc precum un pom
Și-nțeleg abia, abia atunci
De ce ai pus Iubirea-n om,
De ce Ne-ai chemat la vecie,
De ce puțini Te pot aștepta,
De ce Te laudă cu umilință,
Multă umilință, creația Ta.
Tu ești singura mea cetate;
Când nu mai am cuvinte
Îmi arăți partea plină,
Când rămân fără flori
Tu îmi dai o rădăcină;
Când îți rostesc numele
Înfloresc precum un pom
Și-nțeleg abia, abia atunci
De ce ai pus Iubirea-n om,
De ce Ne-ai chemat la vecie,
De ce puțini Te pot aștepta,
De ce Te laudă cu umilință,
Multă umilință, creația Ta.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 788
Opțiuni
De același autor
Din același album
1 Timotei 4:16 Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruieşte în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.