O vreme de copii

O vreme de robie crudă,
Cu copii în lanț și trudă,
În trecutul negru de zgură
Legați de moarte și ciumă.

O vreme-a nazismului pentru copii,
Când cuptoarele-i ardeau de vii,
Jucând cu toți cenușa morții
Sub tălpi zglobii în umbra sorții.

O vreme-a noastră să fim copii,
O vreme strâmbă de istorii vii,
O vremea jocului și râsului știu,
O vreme-a comunismului ”hazliu”.

O vreme modernă cu lux și ciumă,
Copii jucând cu masca la gură,
Sunt ani trecuți precum aburul ceții,
Însă la fel, repetând istoria tristeții.

Copii, venind la Hristosul omenirii,
A vostru e tărâmul nemuririi.
Jucați frumos în raiul ceresc,
Așteptând viitorul, perfect omenesc.

Simion Ioanăș