Ce multã vreme a trecut
De când erai de-o şchioapã!
Şi multe visuri tinereşti
Pe-a tinereţii apã.

Prea repede le-a mãcinat
A vremurilor moarã
Cã parcã ieri îmi gângureai
Iar azi eşti domnişoarã.

Mi-aduc aminte cum fugeai
Cu chiot prin fânaţe,
Cum pe spinare te purtam
Şi-adeseori în braţe...

Cu lacrimi triste pe obraji
Vorbeai printre suspine
Şi fãrã vinã tu plângeai
Ţinându-te de mine.

Tu-n casa noastrã ai adus
De multe ori lumina,
Iar primii paşi când i-ai fãcut
Şi-aduce-aminte Tina.

Cãci tu rãmas-ai într-un fel
A noastrã scumpã fiicã
Şi multe-mi amintesc şi eu
De când erai tu micã.

Acele mândre amintiri
Rãmân înscrise-n file
Ce nu s-or pierde nicidecum:
Aveai un an de zile!

N-am folosit în dreptul tãu
Vreodatã nuieluşa;
Cuminte-ai fost. Şi te-au iubit
Şi unchiul şi mãtuşa.

Te-am petrecut de-atâtea ori
Cu grijã, peste punte,
În mânã c-un buchet de flori
Şi mulţi pupici pe frunte.

Azi în agenda mea am pus
Cu grijã-un semn de carte
Şi vreau să te îmbrăţişez
Chiar dacă sunt departe.

Ai optsprezece ani deja,
Eşti mare şi frumoasã;
Ca mâine ai sã te-ngrijeşti
De propria ta casã.

Mi-aduc aminte cã mai ieri
Eram şi eu ca tine.
Cu planuri mari, prieteni destui,
Parale mai puţine.

Ai, graţie acestor ani
Ai vârstei tale-adulte,
De azi, mai multe libertãţi,
Rãspunderi... şi mai multe!

În zilele ce-n faţã-ţi stau
Curaj sã ai... şi-n fine...
Sã fii exemplu pentru toţi,
Aşa cum se cuvine!

Sã nu-nveţi pentru note mari,
Ci pentru-a şti în viaţã!
Ai şansa de a studia,
E şansa ta: învaţă!

Sã ai în tine pe Hristos
Şi drag de cele sfinte!
Iar noi, din suflet îţi urãm:
Mulţi ani de-aci 'nainte!

Pãrinţii tãi, cei adoptivi,
Şi Salo, surioara,
Şi cei doi fraţi, îţi zicem toţi:
Sã ne trãieşti, Tamara!

Privim ades la poza ta
Şi cred cã ştii preabine
Ce vrem sã zicem amândoi:
Ne este dor de tine!