Vom părăsi pe totdeauna…

Vom părăsi pe totdeauna, truditul lut nesăturat,
Poveri, dureri și truda toată, ce viața noastră a brăzdat,
Vor rămânea aicea toate și boli și ciume și păcat
Ne-om întîlni cu Creatorul, cu Cel pe care l-am urmat

Noi știm Cuvântul Sfânt ne spune, că vor fi zile greu de dus,
Va fi în vremea de pe urmă, o răutate de nespus
La mulți iubirea se va stinge, și chiar la moarte se vor da,
Ferice acei care se luptă, și cu Isus vor rămânea

Mulți vor fi aceia care, ce din credință vor cădea,
S-or alipi de zei străini, și-n veci cu ei vor rămânea
Și cine lumea o iubește, și se încred în banii lor,
Toți afară vor fi scoși, unde-i scrâjnirea dinților

Tu să fi treaz, și-aici nimic, să nu te lege dragul meu,
Rămâi statornic, fi puternic, roagă -te, Lui Dumnezeu
Că zilele vor fi scurtate, din pricina la cei aleși,
Isus cunoaște suferința și lacrimile ce le verși

O cum să uite Domnul vieții, atunci când a promis ca Tată,
Că mâna Lui va fi cu tine și singur nu te lasă, niciodată,
Prin ape mari când tu vei trece, și focul cel nestins pândește,
Să ști că El te va scăpa, Isus în veci de veci trăiește

El ține strâns Cuvântul care, se va împlini, o negreșit,
Nimic nu trece, nu rămâne ca să nu fie ne-mplinit,
E credincios, măreț, puternic, și mare-I bunătatea Lui,
E necuprins a lui răbdare, ca El asemănare nu-i

El poruncește și se face, și din flăcări face soli,
Scaunul Lui de domnie, este sus mai sus de nori,
Are milă și iubire pentru omul muritor,
Însă nu uita căci este și un foc mistuitor

Azi încă se mai îndură și mai iartă prin Isus,
Dar se va închide odată, ușa harului de sus,
Până se mai spune vino, căci este timpul pe sfârșit,
Vino omule degrabă, vino să fi mântuit.

Floarea F.