Cine-alege să trăiască cu înțelepciune,
Așa cum în proverbe Cuvântul ne spune,
Cine-alege să asculte sfânta-nvățătură
Și s-o prețuiască ca pe-o comoară pură

Va ști în astă viață s-aleagă buna cale
Să fie-n siguranță în orice împrejurare;
Siguranță dulce și duhovnicească
Ce-aduce, din belșug, pace sufletească!

Cine-alege să umble în neprihănire
Și pentru-a lui aproape să aibe iubire,
Cine-alege să aibe în inimă lumină
Să reflecte-n lume Slava Domnului, divină,

În acela Își găsește Domnul plăcere,
Îl binecuvântează, îi dă mângâiere,
În această viață, viață pământească,
Ca să și-o trăiască în pace sufletească!

Cine-alege să rabde când necazuri lovesc,
Știind, în a lui cuget, că ele se sfârșesc,
Cine-alege să fie totdeauna credincios
Și, când valurile vin, el privește la Cristos,

Doborât el nu va fi de necazul cel greu
Căci Domnul îl susține, e lângă el mereu,
Întotdeauna, prin Isus, el o să biruiască,
Dobândind, astfel, pace sufletească!

Cine-și găsește plăcerea, cu adevărat,
În a-mplini Legea ce Dumnezeu ne-a dat,
În pace și în liniște va fi pe-acest Pământ
Până la chemarea spre Paradisul sfânt.

Și pacea aceasta, ce e dobândită,
Reprezintă pacea nemaipomenită
Ce va fi acolo sus, în Paradisul minunat,
Tărâmul cel sfânt al Domnului Împărat!