Există o Cheie, o Cheie aurită,
O Cheie minunată ce poate-n mod voios
Să deschidă poarta cea nemaipomenită
Spre Paradisul mare sfânt și glorios!

Țara, unde razele divine
Scânteiază natura-mbelșugată,
Cu drumuri aurite și rubine,
Unde viața-i sfântă și este minunată!

Dacă și tu vrei s-ajungi fericit
În Țara ce-n lumină e scăldată,
Pe Tărâmul blând și nemaipomenit,
Iată Calea cea adevărată:

Nu firea pământească să te-ndrume;
Lumina și întunericul nu se potrivesc.
Firea duhovnicească, umblând în astă lume,
Mereu să te conducă pe drumul cel ceresc!

Niciodată nu tânji la glorie și arginți!
Mamona NU e Calea - nu-i Zeul preaslăvit!
Dacă vrei cu adevărat s-ajungi printre sfinți,
Cu ce ai dela Domnul să fii mulțumit!

Este NUMAI o cale spre eternul Soare.
E Calea cea dreaptă - este Isus!
El este Cheia către Paradisul mare
Și El deschide Casa de sus!

Tărâmul blând și vesel, unde razele divine
Scânteiază mândre natura-mbelșugată,
Cu străzi aurite decorate cu rubine,
Unde viața-i sfântă și este minunată!