Încătușat
autor: Samy Lupu

Încătușat în lanțurile morții,
Robit de patimi grele și păcat,
Crezând c-așa e poate voia sorții,
De ani de zile stai întunecat.

Te mai cuprind fiori din când în când
Gustând amarul falselor plăceri.
Și uneori te mai trezești plângând,
Văzând că te îndrepți spre nicăieri.

Ai vrea cumva să te ridici odată
Și să arunci povara ce o porți,
Să simți că ai din nou haina curată
Și să pășești pe a iubirii porți.

Ai vrea să nu mai simți dezamăgirea
Și sufletul să nu-l mai simți murdar.
Să poți și tu să-ți limpezești privirea,
Să simți eliberarea ca un dar.

Dar tu nu poți, încerci dar fără roadă
Și cazi din nou de unde ai plecat.
Te simti murdar și inimă ți-e goală
Și-n jurul tău e totul ruinat.

Știu că nu poți, dar cineva mai poate
Să te ridice din necazul tău;
Și să-ți dezlege lanțurile grele,
Tu doar să vrei să fii copilul Său.

Isus Cristos, prin jertfa de pe cruce
Ne-a împăcat pe veci cu Dumnezeu.
Când vine El, salvarea o aduce
Și te ridică din păcatul greu.