Doamne, cât să-Ţi mulţumesc,
Pentru tot ce-mi naşte gândul,
Pentru vorba ce-şi ia rândul
către faptele ce cresc ?

Pentru stropii strânşi în norul
ce se scutură în ploi,
Peste buni şi peste noi,
Sprea-nsoţi-n aval izvorul...

Pentru raze dulci de soare
duse până-n văgăuni,
Pentru viaţa ce o puni
în bobul de grâu ce moare...

Căci mă regăseşti în lutul
unei ierni ce va să vină,
Fiindcă-s zori plini de lumină
întâlnirea cu-Absolutul...

Pentru cele care vin,
Pentru Harul Tău ceresc,
Doamne cât să-Ţi mulţumesc ?
Cât vrei tu...dar e puţin...

Amin