Se sfarâmă acele trepte strâmte
Ce le-ai urcat cu greu, părând mărunte.
Se clatină și munții - n calea ta
Până mai ieri, vesteau Victoria!

Se-adună gânduri mii, formând o mare
Luptându-se de zori, cu-nverșunare
Te uiți in jur, simțind că totu-i gol,
Și vezi uimit: nu-i umbră de-ajutor!

Și se transformă visul mult căutat
In pulbere! Și - n vânt, va fi uitat...
Însa nimic și nimeni, niciodată
N-a dărâmat iubirea Sa de Tată!

Ridică - te, privește dincolo de nori
Mai strânge odată - n pumni ai vieții zori,
Ridică - te din nou, așa pribeag!
Vei revedea curând al păcii Steag. .

Amin