Într-una din zile Hristos umbla,
Pe sub pridvorul lui Solomon se plimba,
Și observa cu mare băgare de seamă,
Ce se întâmplă în Templu de dimineață.

Dar iată căci s-a oprit,
Și înspre vistierie a privit!
Și a văzut în dată,
O mulțime de bogați care aruncă din a lor pungă groasă.

Uni aruncau mai mult,
Alți aruncau și mai mult!
Și aruncau cu nepăsare,
Căci punga lor era mare.

Să fie bine văzut,
De ochii care în jur l-au pătruns!
Să vadă poporul cât el a aruncat,
Și cât de mult a dat.

Dar iată căci cum sta Domnul și se uita,
Printr-e bogați care arunca,
S-a apropiat și o văduvă săracă,
De vistieria Templului din față.

Și biata femeie se uita,
Cum aruncă bogați din averea pe care o avea
Și s-a gândit să dea și ea,
Ceva pentru Templul Domnului în care intra.

Hristos privea din depărtare,
Și cunoscând gândul văduvei din zare
Aștepta să vadă ce va face văduva în dată,
Văduva ce-a săracă.

Ea de vistierie s-a apropiat,
Și a dus mâna la buzunar!
Iar când a scos punga de bănuți ce îi mai avea,
În pungă doi bănuți se afla.

I-a scos și s-a uitat la ei în dată,
Și a spus: Aceasta e tot ce mai am acasă!
Dar iată căci îi v-oi arunca,
Și de acuma în colo Domnul se va griji de viața mea.

Și acei bănuți pe care îi mai avea,
În Templu în vistierie îi arunca
Și după ce a aruncat,
În Templu s-a dus la închinat.

Dar după ce Hristos a observat,
Pe ucenici i-a chemat!
Și a spus cu vocea Lui în dată,
Vedeți voi pe această văduvă săracă?

Adevărat vă spun,
Căci ea a aruncat tot ce a avut,
Tot ce a avut ca să mai trăiască
A aruncat în Templu din față.

Căci ceilalți din prisos au aruncat,
Din bogățiile pe care le-au câștigat!
Dar ea a aruncat,
Ultimi bănuți pe care a câștigat.

Și vă mai spun în dată,
Căci ea a dat mai mult ca toți laolaltă!
Căci ea a dat din inima sa,
Iar ceilalți din prisosul care îl avea.

Acuma trage învățătura din ce ai citit,
Și nu ține comori ca să fi fericit!
Dă din toată inima ta,
Să ai răsplata văduvei ce a avut cândva.

Amin