Poate vor mai fi necazuri... poate vor mai fi dureri
Poate vom cădea pe cale prea slăbiți, fără puteri
Poate firea pământească va ceda înspăimântată
Când o va supune teama mult mai mult ca altădată...
Da, sunt vremurile grele și poate că vor mai fi
Când mulțimile de valuri barca vieții vor lovi...
Sunt și vor mai fi furtuni, boli ce nu au vindecare
Vor răpune multe vieți și va fi durerea mare
Dar tu, suflete n-ai teamă... ai în cer un Dumnezeu
Ce prin valuri și furtună te va lua pe brațul Său
Te va umple de putere... teama o va alunga
Și în marea-I îndurare rana ta o va lega...
Să n-ai teamă de nimica... nu te-atinge nici un rău
Câtă vreme ești statornic și te-ncrezi în Dumnezeu
El din ceruri te veghează fie noapte fie zi
Și îți luminează calea să te ducă-n veșnicii
Și când drumul tău va fi să ajungă la sfârșit
Să n-ai teamă... știi că ești chiar de Dumnezeu iubit
Și-o să-ți spună sus în ceruri Cel ce-I Domn și Împărat:
”Vino fiul Meu iubit... Eu cu drag te-am așteptat!”

Maria Luca
Foto net