MARTA:
Învățătorule, iată a lucrului greu
apasă în totul pe umărul meu:
- Pe sora Maria zadarnic aștept
ea sta doar și-ascultă
și nu este drept!
Vezi, eu pentru Tine fac cu bucurie
tot ce-a Ta cinstire azi îmi cere mie.
Dar și ei ești oaspet, spune-i ca și ea
să-mi ajute-n lucru, ea de ce să stea?
Dacă-i drept ce-mi spune ea că mă iubește
vreau să-i văd iubirea cât îi prețuiește.
Și a ei e casa, nu-i numai a mea
spune-i să-mi ajute, ea de ce să stea?

MARIA:
O, Isuse Doamne, vreau atât de mult
să rămân cu Tine, lasă-mă s-ascult!
Inima-mi întreagă asta a-așteptat
Lasă-mă să-mi satur sufletu-nsetat!
Celelalte zile, sora Marta știe,
tot ce-mi cere dânsa fac cu bucurie.
Dar în clipa asta, să-Ți stau la picioare
este-a mea dorință unică și mare.
Voi lucra în urmă iarăși fericită
tot ce o să-mi ceară sora mea iubită,
dar nu mă trimite, lasă-mă puțin
să ascult, să-mi satur sufletul deplin!

DOMNUL:
Marta, scumpă Marta, cât de iubitoare
și neostenită-i inima ta mare!
Fapta ta-i frumoasă, prețul i-l socot
dar o Marta, Marta, nu e asta tot!

E frumoasă râvna și dorința mare
de-a fi pentru Mine pururea-n lucrare
dar ades din asta dragostea lipsește
și-asta-i, Marto, lucrul care trebuiește!

Dragostea smerită, blândă și tăcută
chiar când nu lucrează Mie Mi-e plăcută!
Inima Mariei asta dovedește,
și-asta-i, Marto, lucrul care trebuiește!