Bună ziua, casă părintească!

Bună ziua casă părintească!
Ești goală și lipsită de viață,
Numai să am gândul la tine
Mă umplu de fiori și suspine…

Mă uit la ograda ce-i goală
Și-mi duci gândul la mamă,
Mă uit la coasa ce-i ruginită
Și mă duci cu gândul la tată.

Vreau să mă plimb prin grădină,
Dar simt pe-obraz a mea lacrimă.
E durere în suflet că sunt singur,
Că părinții s-au dus ca un abur.

Bună ziua casă părintească!
Mie dor de părinții de-acasă,
Nu pot decât să înalț o rugă,
Să-mi las sufletul ca să plângă.

Bună ziua casă părintească!
Am venit să te văd părăsită,
Să-mi înec dorul și iubirea,
Să-mi mângîi iar amintirea.

Simion Ioanăș