Păcatul,e ca un ac de cale ferată
Care-ar vrea să ne abată,
De la calea noastră dreaptă!

Nu aşa cu..zgîlţîit,
Că e foarte ascuţit
Este foarte sbţirel,
Încît,nu simţim de fel
Cînd linia s-a schimbat,
Şi-ntr-o parte-am deviat!

Nu cu hopuri, dintr-o dată
Ci cu-ncetul, ne departă.
La-nceput,unghiul e mic
Nimeni nu ştie nimic,
Şi cu cît înaintăm,
Tot mai mult ne depărtăm!

La macaz...neobosit,
Zi şi noapte ne-adormit
E cel rău, ce vrea să-ţi dee
Alt destin,dar... n-are cheie!

Macazurile prin securitate,
Toate-s bine încuiate.
Cheia este-n mîna ta,
La macaz nu poate-umbla!
Numai cînd păcătuieşti,
Cheia lui i-o dăruieşti!

Multe ace de cale ferată
Vor din drum să ne abată,
De la viaţă....de aceia
Ţine bine-n mînă cheia!

Ca s-ajungi în cer odat,
Fereşte-te de-orice păcat!