Poate astăzi am uitat
Să-Ți șoptesc cât Te iubesc
Poate, prins în goana vieții
Am privit la ce-i lumesc
Și Te-am întristat Părinte
Prin purtare și vorbire
Printr-o vorbă spusă-n vânt
Și prin lipsa de iubire...
Poate azi, din vina mea
Ochii Tăi au lăcrimat
Căci, deși mă așteptai
N-am venit când m-ai chemat
Și-am stat Doamne prea puțin
Pe genunchi, în rugăciune
Și din nou trece o zi
Și din nou soarele-apune...
Trupu-i slab și obosit
Și se-apleacă sub povară
Vrea odihnă și vrea hrană
Timpul să nu îl mai doară
Însă sufletul se-nalță
Sus, la tronul Tău ceresc:
Iartă-mă, dacă-am uitat
Să-Ți șoptesc cât Te iubesc!”

Vulcan-22-02-2020
Mary