Cand pribegeai singur în lume,
De-ale lumii pofte greu momit,
Când nu voiai s-auzi de Mine
Să știi ca și-atunci Eu te-am iubit

Când te dezmierdai in plăcerile lumești,
Și împotriva mea mereu te răzvrăteai
Cand binele stiai doar rau sa il numești
Eu te iubeam, tu insa nu stiai

Când strigai împotriva Mea ca ești nemulțumit,
Că nu îți place viața ce-o trăiești. .
Chiar de nu Mă vedeai, Eu mult am suferit,
Dar nici atunci nu încetam Să te iubesc

Nimic nu a putut să-mi stingă dragostea pentru tine,
Nici măcar păcatul, ce tu îl săvâșeai,
Te-am iubit chiar dacă ai uitat de Mine,
Te-am iubit, chiar de tu nu Mă iubeai

Și astăzi esti rodul iubirii Mele,
Te-am scos din noroi, si te-am curățat,
Te-am facut să strălucesti ca miile de stele,
Și cu dragostea Mea mereu te-am îmbrăcat

Chiar de haina albă tu ți-ai mai manjit,
Ți-am spalat-o în sânge, căci nu te-am lepădat,
Și-o sa te mai curăț, căci dragostea mea nu s-a sfârșit,
Fiindcă Eu, Domnul, te iubesc cu-adevărat