Iosif din casa lui David, prin credinţa în Mesia,
Aştepta şi el să vină din ceruri Împărăţia.
Dumnezeu îi promisese lui David urmaş la tron.
Dar acesta n-a fost fiul cel direct, zis Solomon.

E o taină şi e mare, ca s-o ştim n-o să putem,
Decât dacă Duhul slavei ne duce la Betleem.
Unde-un Prunc vestit de înger e şi Fiu de Dumnezeu
Dar e şi Fiul lui David când El plânge şi i-e greu.

Se gândea Iosif la toate, seara cobora încet
Şi din cer deodată-aude o sentinţă de profet:
„Iosife, fiul lui David, ia pe Prunc şi mama Lui
Şi te du în altă ţară, în Egiptul Domnului!

Căci Irod vrea să-L omoare pe Pruncul numit Isus.
Deci, grăbeşte-te, ia seama cât nu-i luna în apus!”
A intrat Iosif în casă şi Maria se grăbeşte.
Iau pe Prunc şi-apoi plecară la drum lung cam vitejeşte.

Domnul trimite salvarea printr-un înger dar şi-un om
După cum e rădăcina cu coroana unui pom.
Mâna noastră e prea mică dar s-o dăm lui Dumnezeu
Să putem salva pe alţii când aceştia dau de greu.

Preţioasă-i ascultarea şi la Iosif şi la noi
Câtă vreme stăm pe calea cea îngustă cu nevoi.
Dumnezeu ne protejează şi ne scoate din necaz
Cât timp Îi urmăm porunca cu un spirit viu şi treaz.

Nu putem trăi acuma cu-ascultarea cea de ieri
Nici cu ce va fi doar mâine când noi azi avem poveri.
Domnul vine şi ne-ajută chiar atunci când Îl chemăm
Cu credinţă pe redută dacă-n rugi agonizăm.

Dacă vine-o prigonire poţi pleca în alt popor
După cum Duhul îţi spune pentr-un sigur viitor.
Domnul e mereu la lucru orişiunde te-ai afla
Cu condiţia cea strictă ca să faci doar voia Sa.