Când vântul bate, valul vine
vrând ca să treacă peste tine,
Când să răzbaţi nu este chip,
Printre furtuni mari de nisip,

Când frământat de căutări,
Nu ai răspunsuri la-ntrebări,
Când viaţa fuge spre apus,
şi tot ce-aveai parcă s-a dus,

Când stă măslinul fără rod,
Când nu e peşte în năvod,
Când eşti bolnav ori supărat
sub curcubetele uscat,

Când eşti nenorocit ca Iov,
Când mlaştină-i orice ostrov,
Când nu mai şti unde s-apuci,
Când eşti în lanţuri şi butuci,

Când cel ce te numise frate-ţi
dă scorpioane peste spate,
Când printre oameni pari intrus
şi toţi prietenii s-au dus,

Când...poţi s-adaugi aşa la rând
şi în continuu când...când...când,
De nu-ntâlneşti nici un răspuns
ascultă: Haru-ţi e deajuns!