mă prăvălesc
peste-o noapte şi-o zi,
car din senin tot Albastrul,
m-am îmbrăcat în cămaşă
din verdele crud,
să crească în mine copacul,
prin ceaţă şi fum
să-mi dospească Înaltul.
se naşte în carne un dor
pentru zbor,
şi urc,
în corăbii de nori plutitori,
chiar dacă nacela
mi-e frântă.

( Bucureşti, Martie – 2013; din volumul "Reverii revelate" )