Moise-a fost ales de Domnul ca un vrednic slujitor,
Ca să-l scoată pe Israel din cel mai cumplit cuptor.
Egiptenii-n vremea aceea lumea-ntreagă stăpâneau,
Iar Israel era robul de care ei profitau.

Ca simbol Egiptu-i lumea de pe plan spiritual,
Care luptă cu poporul Domnului în chip real.
Nu există armistițiu între lume și Isus.
Moise n-a fost niciodată de-acel faraon sedus.

În credința sa cea tare nu s-a-nfricoșat de fel,
Ci a fost ca și o stâncă înălțată-n Israel.
N-a cedat nicio secundă în lupta cu faraon.
Dumnezeu i-a stat alături, împreună cu Aaron.

Uneori din râvnă-aprinsă, chiar și Moise mai greșea,
Însă Domnul slavei sfinte, El, din cer îl apăra.
Când greșit-a la Meriba, Dumnezeu l-a pedepsit,
Dar din stânca mută apa pentru oameni a țâșnit.

De la marea întâlnire cu Domnul ce l-a chemat
Sus pe munte să vorbească despre planul minunat,
Pentru Cortul Întâlnirii, pentru meșteri pregătiți
Ce-or lucra cu-nțelepciune, de Iehova instruiți,

Moise cobora în vale cu-ale Legii table-n mâini.
El, văzând că Israelul se comportă ca păgâni
Și dansau cu frenezie în jurul unui vițel,
S-a înfuriat deodată, de parcă nu era el.

A trântit de stâncă tabla, ce pe loc s-a sfărâmat,
Iar Aaron, cu marea-i vină el, s-a pus pe tremurat.
A urmat o criză mare în poporul Israel.
Moise mijlocea în rugă să-l salveze de măcel.

Legea din tabla de piatră de-ar ajunge-n inimi noi
N-ar mai fi păcat în lume și n-am fi atât de goi.
Am trăi ca sfinți în casă, pretutindeni pe pământ
Și-ar vedea întreaga lume cine-i Dumnezeul sfânt.

Ar fi predicat Hristosul cu semne, ca la-nceput,
Și ar suferi teribil pentru oameni Belzebut.
Omenirea s-ar întoarce la Hristosul înviat
Iar Împărăția păcii ar veni neapărat.

Tu ce stai în nepăsare și cu idoli îți petreci
Viața ta cea trecătoare și nu știi unde-ai să pleci,
Vino astăzi la Golgota, căci te-așteaptă Mielul blând,
Cel care-a-nviat din moarte și va reveni-n curând!