Doamne, Tu care-ai învăţat
lebedele să plutească
pe lacul acoperit de nuferi,
de ce nu mă înveţi ce-i plutirea
între cer şi pământ?
Oricum îmi voi desface aripile
pentru Zbor, odată.

Dar Tu ştii, Părinte,
nu-Ţi cer doar plutirea firească
pe un ochi de lac însingurat.
Îţi cer mai ales Zborul
spre Departele înalt.
Căci cine-a mai văzut
pasăre fără aripi întinse?
Cine-a mai văzut lebădă
fără petec de cer?

Doamne, Te rog,
lasă lebăda mută din mine
să zboare!
Las-o să plutească…!
Nu doar peste nuferii albi şi cuminţi.
Deschide-i aripile pentru sori, quasari…

alte planete şi galaxii.
Lasă-i avântul tăriilor din Înalt,
şi contopirea cu Soarele cald.

( Bucureşti, Noiembrie – 2011; din volumul "Reverii revelate")