Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Psalm
Autor: Viorel Balcan Valentin  |  Album: fara album  |  Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de viorel77 in 13/04/2019
Psalm

Sunt gura ce mă umple de rușine
Și un năvod prea strâmt, a prinde pești;
Sunt Doamne... o livadă înfrunzită,
Ce cu-o suflare, toamna o desfrunzești.
Deschid un ochi să sting cu el pădurea
Ce arde într-un răsărit de soare;
Sunt Doamne... destinataru-fără adresă,
Ce încă mai așteaptă o scrisoare.
N-am nici un drept să port pe cap și lauri
Când sufletul îmi este un biet meschin;
Sunt Doamne... un orgoliu fără vlagă,
Ce strigă către Tine cu-n 'Amin ’!
Sunt trecătorul ce-a uitat să mai întrebe:
Unde se stinge ziua în amurg?
Sunt Doamne... un artist de mâna a treia
Ce-ar vrea să-i fii pe veci un Dramaturg.
De-acolo, dintre norii Tăi de zahăr,
Rostește în tăcere un cuvânt,
Să mai respir și-n primăvara asta,
Miros de brad și-o brazdă de pământ.

Viorel Balcan Valentin, 10 noiembrie 2014




Smerenie şi recunoştinţă, cercetare, dorinţe sfinte, lacrimi de pocăinţă, toate dau o nota de mângâiere şi încurajare totuşi, cititorului, care primeste versurile ca pe o rugă cu răspuns degrabă primit; multumiri, personal, le-am citit cu bucurie şi plăcere.
Adăugat în 13/04/2019 de floridinmaracineni
Statistici
  • Vizualizări: 110
  • Comentarii: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni