Doamne! Tată! Oare pot să-ți înțeleg dragostea Ta mare
Căci tot ce faci, îmi dă dovadă de răbdare,
Când tot ce fac, Te întristează și Te doare?

Când privesc în jur și văd
ură, ceartă, dezbinare...
Mă întreb, Cum de poți răbda Tu oare?
Poticnindu-mă pe cale,
Neascultând Cuvântul Tău
Și lipindu-mă de rău,
Tu ai milă neîncetat și îndurare!


Însă Tu! Părinte Sfânt!
M-ai ales și m-ai iubit,
De aceea îți mulțumesc,
Căci eu azi prin Tini trăiesc!
Iar când frica ne doboară
Și curaj nu mai rămâne,
Tu ne-aduci aminte iarăși
Că suntem copii de REGE! ! !
AMIN!