BIRUITORUL MORŢII
				Aşa precum vestea Isaia
				În cartea lui de profeţie
				Iehova va stârpi păcatul
				Şi moartea chiar pentru vecie.
				El lacrimile ni le şterge
				Nicicând să nu mai fim de-ocară.
				Din iarna vieţii cu păcate
				El pune-n piept o primăvară.
				Precum Isus, prin Înviere,
				Ne-a dat a Sa neprihănire,
				Tot astfel poate şi creştinul
				Să biruiască prin iubire.
				Ne-a scos afară din morminte
				Isus Hristos, Mântuitorul,
				Ca liberi de orice povară
				Noi să-L urmăm, să-I ducem dorul.
				Isus cel viu este Magnetul
				Ce tot spre ceruri ne atrage
				Când noi suntem în valea morţii
				În văi adânci sau în viroage.
				El a promis că-i va atrage
				Pe cei ce nu au bucurie
				Din viaţa lor de rătăcire
				La o cerească-Mpărăţie.
				În mâinile ce-au fost străpunse
				Pe când era întins pe cruce
				El ţine astăzi cheia morţii
				Şi sediul ei ce-n iad se duce.
				Când L-a văzut Ioan în Patmos
				Căzu deodată în neştire.
				Însă Isus cel viu atuncea
				L-a ridicat plin de iubire.
				„Da, am fost mort”, îi spune Domnul,
				„Dar azi sunt viu pentru vecie!
				Tu ia acum în mână pana
				Şi ce-auzi de la Mine scrie.”
					*
				Şi-a scris Ioan Apocalipsa
				Care-i în curs de împlinire
				Şi care în necazul nostru
				Ne-aduce multă fericire.
				Isus cel viu ne dă speranţa
				Că nu e mult, şi iată-L vine!
				Ce mângâiere mai duioasă
				Doreşti în viaţa ta creştine? ! ...
                            
                Am scris poezia din raţiunea pregătirii pentru Mirele ceresc.