Dacă n-aș ști că încă ești acolo,
Pe tronul Tău, domnind ca Suveran,
Aș tremura mereu de-amenințarea
Acelui șarpe vechi, vrăjmaș viclean.

Dacă n-aș ști că ochii Tăi văd totul
Și totu-Ți este gol, descoperit,
Aș renunța la luptă, la dorința
De-a nu ceda pe cale obosit.

Dacă n-aș ști că nu-i zid să mă-oprească
În drumul pelegrin să înaintez,
Aș fi o victimă-a dezamăgirii,
Lipsit de scop, pierdut, și fără crez.

Dar știu că-mi ești întotdeauna aproape,
Îți simt privirea urmărind constant
Și pașii-mi și suflarea-mi... totul!
Să știu, e glorios și atât de confortant!