În fața unei uși închise
Ai stat atâta și ai bătut,
Însă nimeni nu deschise
Căci dragostea din ei murise,
Și plânsul tău nu i-a durut!

Ridică-te și nu mai bate
Căci dacă-o ușă-închide El,
Deschide 10-n altă parte
Iar Domnul-i singurul ce poate,
Deschide uși chiar și spre cer.

De-atâtea ziduri te-ai lovit
Încercând să le zdrobești,
Dar ai căzut istovit
Căci sufletul ce-i împietrit,
Nu pricepe că-l iubești!

Inimile ce-s de piatră
Zidurile sufletești,
Doar Dumnezeu o să poată
Să le sfărâme odată,
Tu continuă să iubești.

Atât de mult ai așteptat
Să vezi că ruga ți-a rodit,
Cu lacrimi solul l-ai udat
Însă ce ai semănat,
Nici până azi n-a înflorit!

Dar te rog, nu dispera
Cândva o să înflorească,
Chiar Pavel de-ar semăna
Apollo de ar uda,
Dumnezeu face să crească!

De-ar fi să pierzi ce-ai adunat
Și să nu mai fi o stea,
Să știi că tot ai triumfat
Și încă ești foarte bogat,
Dacă nu-ți pierzi dragostea.

Dragostea-i nemuritoare
Și Ea va dăinui mereu,
Va suporta orice vâltoare
Nu va fi nimeni s-o doboare,
Căci dragostea e Dumnezeu!