Furtună și soare

Încrâncenat e cerul, ca și un gardian
Stă și se hlizește, parca-i suveran.
Fulgeră și-și adună, nori negri și tună,
Nu mai vezi speranță, raze de lumină.

Încet se pornește, ropote de ploaie,
Zici că se urnește, mulțime de care.
„Gardianul” se-ncruntă, zici că te zdrobește,
Totul e furtună, piatra se pornește.

Dup-un sfert de oră, totul se oprește
Norii o iau la fugă, soarele-i pe creste,
Să-nvățăm și-n viață, după orice furtună
Dumnezeu ne va aduce, iarăși vreme bună.

Nu uita, creștine, ropotul de piatră
Se oprește iute și nu ține-o viață.
Nici necazul negru, ce se-ncruntă-n zare,
El nu este veșnic, ține pân’ la soare.

Simion Ioanăș