Zăpada cea nobilă

Omenire, ai o bogăție strălucitoare!
E zăpada cea albă și sclipitoare!
Îți îmbracă tristețea și zbuciumul
Aducând pacea, ce-ți mângâie tumultul.

Omenire, ai o imagine măreață
A iubirii ce încet te înfășoară!
O iubire sinceră și curată
Ce se coboară din bolta cerească.

Să învățăm o iubire sinceră
De la albul ce încet se coboară.
Să învățăm că iubirea strălucește
Atunci când curăția domnește.

Nu-i nimic ascuns în zăpadă
E doar dragostea cea nobilă,
Ce vrea să ne fie o pildă
Arătându-ne iubirea divină!

Simion Ioanăș