Cobori o Doamne azi în adunare;
Unde durerea este aşa mare!
Sînt lacrimi multe şi nevoi,
Fie-ți milă şi vino într-e noi!

Atinge-te de fiecare frate,
Fă să dispară, bolile toate!
Lacrimi, de durere să nu mai fie!
Să fie doar, de bucurie!

Cel slăbănog, să se ridice!
În gura mare el să strige:
Dumnezeu m-a vindecat!
Şi din pat m-a ridicat!

Celui ce inima î-l doare,
Să-i dai o Doamne, alinare!
Să pui Tu, pacea Ta în ea;
Să poată, a Te lăuda!

La cel sărac, o Doamne Sfinte;
Să-i porți de grijă, ca şi mai înainte!
Bucatele pe masă, să nu-i lipsească!
Şi ție, să î-ți mulțumească!

Celui orfan şi întristat,
Să-i arăți Doamne căci singur nicicând nu la-i lăsat!
Să-l binecuvintezi, mereu în viață;
Şi la nevoie, să î-i dai povață!

Tu eşti medic, minunat!
Eşti, al nostru Împărat!
Fii o Doamne în veci lăudat;
Căci ruga noastră Tu a-i ascultat!