Zi de zi privesc în juru-mi
Și mă uit la viața mea,
Numărându-mi anii vieții
Văd cât s-a scurtat din ea.

Câtă vreme-am fost în lume
N-am știut cum să trăiesc
Și credeam că pocăiții
Sunt nebuni și rătăcesc.

N-am știut că „nebunia”
Sfântă și dumnezeiască
Este mult mai înțeleaptă
Ca știința omenească.

N-am știut că Viața sfântă
De copil de Dumnezeu
Era darul fără plată
Care mi-a lipsit mereu.

N-am știut primi nici Viața
Veșnică prin Duhul Sfânt
Și credeam că raiul, iadul
Sunt în lume, pe pământ.

N-am putut privi la crucea
Jertfei sfinte-a lui Isus,
N-am putut privi la darul
Vieții fără de apus,

Dar acum, slăvit să fie
Domnul Dragostei cel Sfânt
Ce ne-a dat o viață care
N-are preț pe-acest pământ!

Da, ce preț poate să aibă
Mântuirea de păcat?
Numai prețul jertfei sfinte
Și al sângelui vărsat.

Chiar de treci prin încercare
Frate, nu descuraja,
Nu uita că sus, pe cruce,
Domnul fuse plata ta!

El, prin sângele ce curse
Pe Golgota, colo, sus,
Ți-a făcut o haină albă. . .
Slavă Domnului Isus!