Atât de aproape e cerul...
Autor: Puchea Dorel  |  Album: SEMINȚE DE RAI  |  Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de pucheadorel in 17/01/2015
Referințe
„Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.”
(Ioan 8:51)

Atât de aproape e cerul,
Atât de aproape-i Isus,
Mai este puțin și misterul
Atât de aproape-i de-apus...

Mă simt ca-ntr-un clopot de sticlă
Prin care văd stele lucind
Și viața-mi îmi pare o pâclă
Umblând, alergând, suspinând...

Mă simt ca o pasăre-n cușcă,
Străin călător pe pământ,
Mă simt ca un pumn de plevușcă
Ce fi-va zburată în vânt...

Aș sparge-al meu clopot în cioburi
Sătul de pustiu și-ntristat,
Sătul de-ale lumii oprobriuri
Și-n veci de pământ dezlegat...

Aș vrea să mă-nalț sus în slavă
Zburând către cer mai curând,
Salvat dintr-a lumii otravă
Prin sfânt și slăvit legământ...

Aș vrea să m-apropii de Domnul
Și veșnic să fiu lângă El,
Să nu mă cuprindă iar somnul,
Nici moartea să n-o gust defel...

Îmi curge o lacrimă mare
Din ochii mei triști și senini
Și-aș vrea să mă simt azi în stare
Să port o cunună cu spini...

Purta-voi odată coroana
Ce Domnul Isus mi-o va da
Și El vindeca-va și rana
Ce nimeni n-o poate trata.

AMIN!
Poezia aceasta am scris-o într-un moment de tristețe, după câteva zile în care mi-am reanalizat viața și prioritățile.


Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1397
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni