Boboc de An Nou
Autor: Arancutean Eliza  |  Album: Lauda Creatorului  |  Tematica: An nou
Resursa adaugata de elizaarancutean in 28/12/2017
Boboc de An Nou
Psalmi
61/2
De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic: Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!

Stăpân al cerului şi al veşniciei,
Strig din Vale, de la capătul Câmpiei,
Mai dă-ne un An Nou, binecuvântat,
Numele Tău Sfânt fie pe veci lăudat!


Pe câmpie, se naşte un boboc de crin,
Dă-i un strop de ploaie și Har, Tată divin!
Mugurii noi, să crească, să înflorească,
Numele lui Isus Cristos să- L vestească!

Stăpân al cerului şi al veşniciei,
Aşterne Tu Pace pe Calea Câmpiei,
Dă drumul la Porumbelul cel alb, divin,
Să ne aducă o ramură de măslin!

De la capătul lumii strig eu, din Vale,
''Nimic nu mişcă fără a Ta chemare, ''
Lasă, Doamne, pe omul cel păcătos,
Să urce pe Stânca cea Înaltă, Cristos!


Totul e încremenit, acum, pe Vale;
Nori cenuşii, durere şi multă jale,
Presară Tu balsam pe rănile ce dor!
Ascultă-ne, Doamne şi Mare Creator!

Stăpân al cerului şi al veşniciei,
Strig din Vale, de la capătul Câmpiei,
Trimite ploaie târzie, cerească,
Ramura uscată să înverzească!



Are boboci mulţi ramura albă de crin,
Să înflorească şi ramura de măslin!
Izvoare tâşnească din Stânca Înaltă!
Omul păcătos, spre cer să privească!

Trimite un An cu binecuvântare,
Îmbrăcat cu flori albe de osanale,
Cu parfum de iubire şi flori de măslin,
O, îndură-Te de noi, Sfânt Tată divin!





Psalmi 61/2 De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic: Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!
Citind aceasta poezie aveam impresia ca citesc o poezie scrisa de vreo sora evreica mesianica. Ordinea gandurilor exprimate in versuri par a fi traduse dintr-o alta limba, au o frumusete aparte, sunt adanci."Are boboci mulţi ramura albă de crin,
Să înflorească şi ramura de măslin!", aici as putea interpreta pe cele doua ca fiind biserica si Israelul, biserica fiind ramura alba de crin si Israelul fiind ramura de maslin. Dar tot asa as putea interpreta ca ramura alba de crin sa fie cineva binecuvantat, caruia ii merge bine si care merge bine, din putere in putere, iar ramura de maslin este inca in stramtorare, in necaz, in greutatii, si abia asteapta si ea sa infloreasca, dar nu depinde de ea, ci de Acela care poate face ca ramura aceasta sa infloreasca. Iar aceasta inflorire este defapt implinirea dorintei de a ajunge pe aceea stanca care este prea mare pentru ( mine), zic eu pentru oricine. Se merita analizata aceasta poezie si se merita sa te hranesti cu astfel de versuri. Dumnezeu sa asculte aceste ganduri si sa dea izbavire.
Adăugat în 29/12/2017 de MihailCiprianMuresan
Statistici
  • Vizualizări: 897
  • Export PDF: 3
  • Comentarii: 1
Opțiuni