Cu fiecare noapte murim cîte puțin
cu noaptea cea din urmă ajungem morți deplin.

Ca-ntr-un sicriu ne-ntindem în orice așternut
grăbind spre cel din urmă, rămas necunoscut.

Cu orice somn pătrundem în locul tăinuit
pe care, cel din urmă, ni-l dă pecetluit.

Din orice drum întoarcem cu trupul tot mai stors
doar drumul cel din urmă rămîne neîntors.

Tot mai spre Înviere suim din orice zori
din zorii cei din urmă ieșim nemuritori.

Nimic n-avem din locuri, din case și poteci
doar locul cel din urmă e-al nostru pentru veci.

- Cu cîtă-nțelepciune s-ar cere să privim
spre orice clipă care putem să n-o sfîrșim.

Cu cîtă lepădare spre tot ce parcă-avem
cu cîtă dărnicie spre tot ce mai putem.

Cu cîtă dezlipire de tot ce întîlnim
cînd mergem dintre toate mai goi de cum venim.