În răsărit, prin gheizerul de miere,
Fagurul Iubirii Lui Isus Cristos,
Vă cheamă Dumnezeu la înviere,
Să trăiți viața-ntreagă cu folos.

Iar mai târziu, când Razele de Aur
Curg din lingouri sfinte, la zenit,
Vă cere Domnul inima, ca staul
Să-Și nască Dragostea fără sfârșit.

Înspre apus, când totul se-roșește,
Precum cârmâzu-i marea de păcate,
Vă cheamă Isus, Mielul, părintește,
La mântuire, până se mai poate.

Nu amânați, nu ignorați Cuvântul
Căci sunteți gândul Lui, o armonie,
Să nu vă poarte ca pe-o frunză, vântul,
Vă ancorați viața-n Stânca Vie!

Să-I facem voia e ideal, sublim,
Ne-a pregătit un loc, desăvârșirea,
Cetatea sfântă, Noul Ierusalim,
Nu lăcomiți la ce vă-mbie firea.

Luați aminte, Duhul Sfânt ne-nvață
Să ținem Drumul drept spre-Mpărăție,
Isus e Ținta care stă în față,
Dragostea Lui întreaga bogăție.

Căci firea cere îmbuibări, palate,
Nimicnicia vieții trecătoare,
Dar Duhul Sfânt, El vede mai departe
Un Paradis în veșnic-desfătare.

Din Răsărit când gheizerul de miere
Țâșnește din Iubirea Lui Cristos,
Să ne găsim în Dumnezeu plăcere,
Ca să trăim viața cu folos!