Adoarme gândul legănat de vise,
Întors de pe tărâmuri neumblate,
Avea în traistă daruri interzise
Și vameșii le-au confiscat pe toate;

Căci nu le-ar fi-ncăput dimensiunea,
Ar fi pleznit obezile splendorii,
O floricică, un clip din Țara mea...
Și gândul le-a pierdut, le-a dat uitării.

Adoarme gândul trist, într-o covată,
L-o frământa la noapte ca pe-o pâine
Un vis trimis de Preamăritul Tată...
Îl frâng și îl arunc pe ape... mâine.