“Leneşul îşi vâră mâna-n strachină, şi n-o duce înapoi la gură”
Solomon

Am trecut lâng-o tarla,
Care leneş o avea,
Şi mergând eu înainte,
Via unui fără minte,
Era plină ea de spini,
Dăduseră mărăcini,
Zid ce era la împrejmuit,
Era-n parte prăbuşit.
Şi privind-o înainte,
Am luat atunci aminte,
Şi învăţat m-am mai făcut,
Din acele ce-am văzut.

Să mai dorm atuncea zic?
Să mai odihnesc un pic?
Mâini să le îmbrăţişez?
Să mai stau, să mă aşez?
Sărăcia aşa vine
Şi dă buzna peste tine.
Ca un hoţ aşa a dat,
Ca unul ce-i înarmat.