Într-o gulie
Autor: Costache Ioanid  |  Album: Taine  |  Tematica: Diverse
Într-o gulie răzleţită,
un viermişor frivol şi surmenat
vorbea cu altul mai bătrân şi mai umblat.

- Măi nene,
îi spunea băiatul,
simţind un vag fior de moarte,
ia spune,
oare să mai fie
acolo... undeva... departe...
şi altceva... decât gulie?

La care cel bătrân stătu,
gândi o vreme
şi răspunse:
- Nu.
Ce ţi-a venit?
De când eşti tu, copil netot,
ai dat cumva de lumi secrete?
Gulie peste tot băiete!
Doar rupem dumicatu-n bot,
şi-l mestecăm pe îndelete...
Şi asta-i tot.

Iar clipele-au zburat şirete.
Şi viermişorul cel fiivol
muşcă odată mai cu sete
şi, nu ştiu cum... dădu în gol...
- Ce-ai asta?
Ce peisaj ciudat?
Nu poate fi adevărat!
Altfel bătrânul mi-ar fi spus!
Eu merg ´nainte!

şi s-a dus...

Dar, vai, deodată bietul ţânc
alunecă-n derivă: plici!
Şi braţe negre de furnici
l-au dus ca pradă în adânc.


fie binecuvantata INTELEPCIUNEA care ti-a dat intelepciune: exista aceasta INTELEPCIUNE IN VECII VECILOR - SLAVA EI!
Adăugat în 12/08/2008
am auzit odata poezia cu un final adaugat.. il adaug si eu aici atat cat mi-l amintesc:
(nu cunosc autorul versurilor finale)

si-acum voi care ascultati,
si asteptati deznodamantul
sa nu lasati sa-si faca cuib,
in mintea voastra gandul:
sa bem si sa mancam aici
c-al nostru e pamantul..
nu!
caci viata noastra nu sfarseste
in gropi sapate-n cimitire
sfarsitul ei e jos in chin
ori sus in fericire.
Adăugat în 04/10/2015 de dorelus
Statistici
  • Vizualizări: 5848
  • Export PDF: 74
  • Recomandări email: 1
  • Favorită: 2
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni