O, Doamne, Tu mă știi în amănunt Și ochii Tăi mă văd așa cum sunt, Cu certitudini și-ndoieli, cu rău și bine Și cu căderi, de care mi-e rușine...
Strofă 2
Mă știi când greu mă lupt s-ajung la mal, Când merg ca Petru pe-ndoielnic val, Mă știi când sunt Maria Magdalena, Când crucea port ca Simon din Cirena.
Strofă 3
Mă știi și când mă lupt să fac ce-i drept, Și când mi-e rostul vieții ne înțelept; Când dau prilej ispitei să mă-mbie, Dar și când sunt o limpede solie.
Strofă 4
Mă știi când sunt în Tine-ncrezător. Tu știi cât lut e-n mine și cât dor. O, Doamne, Tu mă știi în amănunt... Valoarea mea e cât în Tine sunt!
Strofă 1
O, Doamne, Tu mă știi în amănunt Și ochii Tăi mă văd așa cum sunt, Cu certitudini și-ndoieli, cu rău și bine Și cu căderi, de care mi-e rușine...
Strofă 2
Mă știi când greu mă lupt s-ajung la mal, Când merg ca Petru pe-ndoielnic val, Mă știi când sunt Maria Magdalena, Când crucea port ca Simon din Cirena.
Strofă 3
Mă știi și când mă lupt să fac ce-i drept, Și când mi-e rostul vieții ne înțelept; Când dau prilej ispitei să mă-mbie, Dar și când sunt o limpede solie.
Strofă 4
Mă știi când sunt în Tine-ncrezător. Tu știi cât lut e-n mine și cât dor. O, Doamne, Tu mă știi în amănunt... Valoarea mea e cât în Tine sunt!
1 / 1▲
1. O, Doamne, Tu mă știi în amănunt Și ochii Tăi mă văd așa cum sunt, Cu certitudini și-ndoieli, cu rău și bine Și cu căderi, de care mi-e rușine...
2. Mă știi când greu mă lupt s-ajung la mal, Când merg ca Petru pe-ndoielnic val, Mă știi când sunt Maria Magdalena, Când crucea port ca Simon din Cirena.
3. Mă știi și când mă lupt să fac ce-i drept, Și când mi-e rostul vieții ne înțelept; Când dau prilej ispitei să mă-mbie, Dar și când sunt o limpede solie.
4. Mă știi când sunt în Tine-ncrezător. Tu știi cât lut e-n mine și cât dor. O, Doamne, Tu mă știi în amănunt... Valoarea mea e cât în Tine sunt!