Ca o mare furtunoasă, Doamne, ne-a fost viaţa
Numai rane ne-a fost trupul, numai lacrimi faţa
Numai singuratici paşii, numai rece locul
Numai în cuptorul Crucii ne-a fost dulce focul.

Ţine-mă mereu, dulce Dumnezeu,
Lângă sânul Tău
Până voi gusta fericire mea
La Inima Ta.

Nu e rod mai sfânt ca rodul arderii-n răbdare
Pentru slava şi izbânda vieţii viitoare,
Şi nu-i stare mai cerească în această lume
Decât cu Hristos pe Cruce, pentru Sfântu-I Nume.

Fie cât de furtunoasă şi de grea viaţa,
Vrem să trecem drepţi prin toate către Cer cu faţa
Fericiţi mărturisindu-L pe Hristos prin Cruce,
- Nu-i alt drum mai drept, la ceruri să ne poată duce...