Ţi-e spicul plin de rod
Şi inima, albită de iertare
Iar sufletul mai liber
Decât pasărea în zbor, de sfânta Lui salvare?
Ai mintea înnoită-n Duhul Sfânt
Şi mâinile curate, nemânjite?
Ţi-e pasul-sigur când îl calci
În drumurile de Domnul-pregătite?
Ţi-e haina albă, cântul este sfânt,
Iar ochiu-şi plânge-adeseori greşeala?
Eşti fericit cu Dumnezeu, Care te-a scos
Din greaua lumii-nvălmăşeală?
Eşti spic cu bob, şi dulce pâine
Pentru flămând şi apăsat,
Eşti luminare pentru-acela,
Ce stă-n-ntuneric-ncătuşat?
Eşti bucurie în noaptea de durere,
Şi adevăr în faţa celui mincinos
Poţi să-l înfrunţi pe-acela care minte,
Ce-aruncă adevărul lui Christos?
Eşti rugăciune pentru cel ce plânge,
Şi braţe moi pentru acei ce-s trişti,
Pentru acei ce şi-au pierdut averea vieţii,
'Ntrebându-se-ntristaţi: 'De ce să mai exist?!'
Eşti ramura-nflorită în tristeţe,
Parfum de tei în sufletu-n suspin,
Când unul plânge, se frământă
'Nţepat de suferinţe şi de spini?
Eşti steag de pace ridicat în luptă
Şi curcubeu-n furtuni-dezlănţuite,
Când suflete se-acuză reciproc
În fapte ruşinoase de întuneric pregătite?
Eşti faţa florii înflorite
Peste acel ce e posomorât
Că nu-i mai merge ca-nainte
Şi a pierdut, tot ce-a avut?
Eşti glasu-n zori de dimineaţă,
'Naintea soarelui care răsfaţă?
Eşti cânt, iubire în furtună
Când se aşteaptă vestea bună?
...De eşti din toate-acestea, partea cea curată...
Aşteaptă-ţi MIRELE, ce în curând, Se-arată!

15 martie 2016
Sanda Tulics