Nu moare soarele când bate furtuna,
Nici porumbeii când corbii se-nalță;
Nu piere grâul sub ger,
Nici adevărul,
Când minciuna limba-și răsfață!
Nu plânge lumina
Când negura geme,
Nici dulcele-n rod
Când amarul în om fierbe.
Nu-și uită lin - zborul,
Cârduri cocoare,
Când turme de oi plâng în vale,
Cu ochii spre cer... soare...

N-atinge-ntunericul sufletu-n zbor,
Când un nenorocit strigă
'N plâns spre Creator;
Nu-i fură din har și onoare,
Când în urma-i, umbre
Trimit rușini să îi zboare...
Nu moare soarele când bate furtuna,
Nici porumbeii când corbii se-nalță,
Nu piere grâul sub ger,
Nici adevărul,
Când minciuna limba-și răsfață!


13 iulie 2016
SandaTulics