De-aş putea cumva s-adun
Din mulţimea florilor
Tot parfumul ce-l respiră
L-aş amesteca cu dor
Şi-aş culege de pe cer
Curcubeul în fâşii
Să ţes haină de lumină
Brodată cu bucurii
Iar podoaba cea de preţ
Ar fi dragostea curată
Ce ridică...fericeşte
Şi nu piere niciodată...
Apoi toate le-aş preface
Într-o pulbere de stele
S-o arunc peste pământ
Când sunt vremurile grele
Să transforme orice suflet
Într-un cânt...într-o lumină
Într-o blândă adiere
Care inima alină!

Vulcan-12-01-2016
Mary