Mă cufund iar în propriile-mi gânduri,
Scormonesc în idei și în rânduri,
Caut ceva ca să mă reprezinte,
Mă transpun în aduceri aminte,
Nici mai slab nici mai tare-n umblare,
Dar cu gând spre un Soare-răsare,
Nici mai bun nici mai rău ca-nainte,
Dar iertat prin sfânt har de Părinte,

Sunt un om, sunt o umbră ce-așteaptă,
Ca să urce spre cer câte-o treaptă,
Anotimp ce-și așteaptă-nflorirea,
Pârguind în tăcere sfințirea,
Sunt sămânța ce-așteaptă sub brazdă
Germinarea într-u-Acel ce e Gazdă,
Încolțind, sfânta genă purtând,
Mă-nnoiesc, mă înalț fremătând,

Sunt un abur, aroma de Pâine,
Secunda ce trece-ntr-un mâine,
Rubiniul ce teascul prepară,
Frământând ce-i-năuntru și-afară,
Mă ascund într-un ieri circumcis,
Meditând la tărâmul promis,
Dar ce-i azi, mă învață mai mult
De Cuvântul Scripturii s-ascult,

Să cunosc voia Domnului meu,
Să proclam Vestea Bună mereu,
Iar atunci când mă-mpiedic și gem,
Pe Isus eu degrabă să chem,
Să lepăd la cruce poveri,
În suflet să-mbrac primăveri,
Să fiu o mireasmă și eu,
C-aşa m-a creat Dumnezeu!

În duh s-am mereu mulțumire,
Să vorbesc despre cer, mântuire,
Căci prin har sunt eu astăzi ce sunt,
Un copil, chiar de-i părul cărunt,
Prin Isus am puterea să sper,
Am credință și pace de fier,
Pot să strig: "Ava-Tată!" oricând,
C-am intrat într-un Nou Legământ,

Sunt iertat, sunt salvat, mântuit,
De aceea sunt azi fericit,
Nu mai stau sub obroc, ci doresc,
Ca să ard pentru cer, cât trăiesc!
Luminând să-mi duc traiul ascet,
Să alerg chiar de merg mai încet,
Chiar de pierd lupte mici, în război
Să nu uit, "Dumnezeu e cu noi!"

02/01/2016, Barcelona-Lucica Boltasu