Ții minte cum eram eu, Domnul meu,
Când nu Te cunoșteam? Neînțărcată,
Sorbeam lapte livresc, lumesc, mereu,
Sau adormeam –de muzici fascinată...

Și îmi doream o viață de roman-
Cu aventuri, călătorii, mistere,
Cu dragoste, cum doar în film vedeam:
Tezaurul găsit printre himere..

Din temnița păcatului și-a firii
Cu suflet, duh și trup am evadat,
Căci am crezut în taina mântuirii
Și în comoara ce-n rai mi-ai păstrat...

De la sfântu-ți martir, ca o diată,
Aveam harta comorii din insulă,
Și-n marea lumii n-am fost înecată,
La Biblie priveam ca la busolă!

Spre-ostrovul cu comoara, munte sfânt,
Plutim cu toți, prin valuri și furtuni,
Știm că e-ascunsă, tainic, în pământ:
O moștenim prin sacre promisiuni.

În lume revenim îmbogățiți
În minte, duh, cu inima de aur,
Noi prinți moștenitori am fost numiți
De Tatăl ce ne-a dat un sfânt tezaur....

Cui ne întreabă: „Unde-i Eldorado?;
Prin ce miracol v-ați înnobilat?”
Răspundem: „Prin Isus! În Monte-Cristo,
Prin har, tezaurul l-am dezgropat!

Ierusalim de aur pur adastă
În cer, sclipind de pietre prețioase,
Este clădit de Mire, Ce revine
Să ne răpească-n haine de Mireasă”.