(vezi Luca 23: 26-49)

Îl văd și-acuma, parcă, pe blândul Miel Isus
Ducându-și crucea-n spate pe Golgota, în sus;
De-a crucii grea povară tot spatele-L durea,
Dar nimeni nu fu vrednic s-o ia asupra sa.

Doar Simon din Cirena a fost găsit pe drum
Și lemnul l-a purtat în spate el acum;
Isus, cu haina-I ruptă, cu răni adânci pe spate
A dus a noastră cruce de pofte și păcate.

În urma lui Isus, mulțime de popoare,
Femeile bocindu-L cu strigăte amare...
Isus S-a-ntors spre ele: „Plângeți-vă pe voi,
Nu Mă bociți pe Mine, căci voi veni-napoi,

Și-atunci, în ziua ceea, vă veți căi amar,
Veți vrea să fi murit, dar vă va fi-n zadar,
Veți ferici pe cele ce n-au născut vreodată
Și munților veți zice: «Cădeți pe noi odată!»

Copacul tânăr – iată – e smuls ori e tăiat;
Atunci ce se va face copacului uscat?”
Isus a spus acestea referitor la noi,
Căci vremea e aproape, iar oamenii sunt răi.

Alăturea de El, doi făcători de rele
Mergeau la răstignire în lanțurile grele.
Odată ce-au ajuns, i-au răstignit pe cruce...
Isus era în mijloc, din răni curgându-I sânge...

Isus zicea: „Părinte, ai milă și-ndurare
Căci ei nu știu ce fac; Te rog, dă-le iertare!”
Ei însă-n acest timp, pe haine certăreți,
I-au împărțit cămașa, cum scrie în Profeți.

„De este El Hristosul ales de Dumnezeu
Să-Și mântuiască viața acum nu-I va fi greu,
Căci iată că pe alții i-a mântuit, se pare...”
Batjocorind, fruntașii strigau în gura mare...

De-asemenea, ostașii oțet I-au dat să bea:
„De-ai fi rege iudeu, putere de-ai avea
Te-ai mântui pe Tine și nu Te-ai chinui.”
Batjocorit și trist, Isus tot nu vorbi.

Iar unul din tâlhari, bătându-și joc de El,
A spus: „Tu ești Hristosul, ori eu acum mă-nșel?
De este-așa cum spui, Te mântuie pe Tine,
De chinul greu al crucii mă scapă și pe mine!”

Dar celălalt tâlhar l-a înfruntat spunând:
„Amice, nu te temi de Dumnezeul Sfânt?
Fărădelegea noastră pe noi ne-a osândit,
Dar de privești la El, Îl simți neprihănit.

De-aceea, Te rog, Doamne, să-Ți amintești de mine
Când vei veni cu slavă și să mă iei cu Tine!”
Isus răspunse blând,văzând că s-a căit:
„Vei fi cu Mine-n rai chiar astăzi, îți promit!”

Deodată... întuneric! Trei ceasuri a durat!
A soarelui lumină în beznă s-a schimbat
Și-a Templului perdea se rupse pe din două...
Norodu-ncremenise și ceasul era nouă.

Un strigăt se aude prin beznă în văzduh:
„Încredințez azi Ție, Părinte, al Meu duh.”
Isus muri pe cruce ca noi să fim iertați,
Prin jertfa Lui supremă în Duhul Sfânt bogați.

Văzând aceste lucruri, sutașul atunci spuse:
„Lui Dumnezeu cuvinte de slavă fie-aduse!
Cel ce muri acum a fost neprihănit;
Degeaba, deci, a fost pe cruce răstignit!”

Poporul fu cuprins de-o cruntă întristare,
Bătându-se în piept vărsa lacrimi amare,
Dar cei ce cu Isus veniseră, stăteau
Și de la depărtare acest măcel priveau.


Sunt unii ce și astăzi, ca și sutașul, spun:
„Cu-adevărat Isus e Fiul Celui bun!”
Dar duhul rău îndeamnă-n cu totul altă parte,
Și prea puțini mai cred ce scrie-n Sfânta Carte.

Și tot așa sunt alții departe de Isus
Cum e acum pământul de cerul sfânt de sus;
Dar noi, prin rugăciune și post, să ne smerim,
Prin jertfa lui Isus mai pocăiți să fim.

AMIN!