Tu să nu uiți!
Autor: Lucica Boltaşu  |  Album: Glasul inimii  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de lboltasu in 06/12/2014
Se unduia în ram o frunză moartă,
Un foşnet slab se auzea în zare,
Când iarna albă îi bătea în poartă
Şi clipa îşi urma anosta soartă,
Ea nu credea că-i vremea de plecare.

Un invizibil fir ținea legată,
Materia efemeră, de viață,
Dar îi lipsea verdeața de-altădată,
Căci nu avea în scoarța înghețată,
Un sprijin cert, nici cât un fir de ață.

Şi la momentul dat, privind spre soare,
Îşi ia adio frunza-nlăcrimată,
Doinea şi codrul plin de întristare,
Că dezbrăcat de haină şi culoare,
Rămas-a cu corola despuiată.

Un țipăt trist de pasăre ce piere,
Acorduri vagi pe portativul vieții...
Înțelepciune, cât trăieşti, se cere,
C-atunci când vine clipa de durere,
Să întrevezi noi zori ai dimineții!

Şi de-or veni ninsorile-nghețate,
Cu fulguiri cernute-n amurgire,
Să porți în suflet crez şi pietate
Şi conştient de totul şi de toate,
S-accepți senin suprema despărțire.

Să te gândeşti că-i pregătit în slavă,
Un loc sublim de pace şi-armonie,
Că lumea fără Har ar fi bolnavă,
Dar ca vulcanul ce aruncă lavă,
Aşa-i iubirea Celui ce-o să vie.

Cuprinsă-n Har e omenirea toată,
Dar Dumnezeu lăsat-a libertatea,
Cât suntem vii să ne croim o soartă,
Că-n moarte ea, nu poate fi schimbată
Şi să căutăm în Duhul, plinătatea.

De-aceea, vină iernile-oțelite!
Tu, cel ce-L ai pe Domnul, prin credință,
Cu siguranța-n vremuri infinite,
Nu vei purta veşmintele cernite,
Ci inul alb, ca semn de biruință!

Căci Duhul Sfânt e Cel care menține,
O comuniune veşnică cu cerul!
Tu să nu uiți că Domnul e cu tine
Şi pe-nălțimi şi-n valea cu suspine,
Chiar dacă-n plete suflă aspru, gerul.

În ruginiul frunzelor căzute,
Zac amintiri, norii îşi cern zăpada,
La orizont, speranțele pierdute,
Se strâng în cerc şi construiesc redute
Şi fericiri, se-adună cu grămada...

06/12/14, Deva- Lucica Boltasu


Bine-venite pentru sufletul apăsat de durere... de nelinişte, de tristeţe; o chemare la alegerea uneia din cele două căi puse omului înainte; chemare la recunoştinţă şi încredere deplină în braţele pline de dragoste ale Mântuitorului; fiţi binecuvântata, sora Lucica.
Adăugat în 06/12/2014 de floridinmaracineni
O poezie optimistă. deși pe un ton melancolic, elegiac. Dar fără Har e moarte, disperare, nu doar boală...Slăvit să fie Domnul Care v-a dăruit Harul poeziei și v-a șoptit aceste versuri în duh!
Adăugat în 06/12/2014 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 1895
  • Export PDF: 564
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni