Vorbind despre vremuri grele,
adunaţi pe-un câmp ceresc,
mii de îngeri se-ncălzesc
la un foc de stele.

Povestind de-un Fiu ceresc,
lângă oi şi lângă teascuri,
mulţi păstori se încălzesc
la un foc de vreascuri.

Iar în hanul cel domnesc,
negustori cu feţe demne,
obosiţi, se încălzesc
la un foc de lemne.

Doar în staulul din lunci,
înfruntând şi legi, şi datini,
Prunc şi mamă se-ncălzesc
la un foc de lacrimi.

Spectator al întâmplării
ce zâmbeşti cu-ngăduinţă,
hai, aprinde-n casa ta
un foc de credinţă.

Şi pofteşte-i pe cei doi
călători, să se-ncălzească ...
vatra ta va fi apoi
uliţă cerească.

Îngeri mii şi heruvimi
îţi vor trece pragul.
Să se-nchine, va veni,
cu tămâie, magul.