Schimbarea la faţă
Luca cap. 9:28-36


Isus, pe munte s-a urcat
Ca să se roage a dorit
Cu El, pe Petru l-a luat
Ioan, Iacov, L-au însoţit

Aici, Tatălui s-a rugat
Putere mare El avea
Cei trei, mai departe au stat
Şi pe Isus Îl ascultau

Dar, chiar în timp ce se ruga
Tot chipul I s-a luminat
Iar faţa, toată-I strălucea
Şi hainele, I s-au schimbat

Cei trei, cu teamă au privit
Tot ce vedeau i-a tulburat
Ilie şi Moise au venit
Şi cu Isus, de vorbă au stat

În slavă ei s-au arătat
De moartea lui Isus vorbeau
Văzându-i s-au înspăimântat
Cu teamă, înspre ei priveau

De Domnu apoi s-au despărţit
S-au dus şi s-au îndepărtat
Petru, la Isus a venit
Dorind, ca să Îi ceară un sfat

Nu ar fi fost oare mai bine
Ca trei colibe sa zidească?
Una, lui Moise și Ilie
Și într-una Domnul să trăiască?

Ca să rămână sus pe munte
Unde nu este urâciune
De acolo, să nu se mai mute
Şi să trăiască-n rugăciune

Domnul, cu Moise şi Ilie
Şi cei trei, care L-au urmat
În pace şi în armomie
Cu Domnul lor cel minunat

Dar, un nor mare a venit
Văzându-l, s-au înspăimântat
Cu umbră i-a acoperit
Pe cei doi, care au plecat

Din nou un glas s-a auzit
Cu voce tare le zicea
"Acesta-I Fiul Meu, iubit
Lui, ascultare Îi veţi da"

Ştiau ca-I glasul Tatălui
Care, despre Isus vorbeşte
El, e Stăpânul Cerului
Și moartea Fiului, vesteşte

Dar când glasul s-a auzit
Isus, doar singur mai era
Cei doi, de acolo au pierit
Tatăl, slava Îşi arăta

Cu teama la Domnu au privit
Mai tare-n El s-au încrezut
Când de acolo au venit
Ei, nu au spus nici un cuvânt

Şi au continuat să tacă
De toate erau uluiţi
Şi voia Domnului s-o facă
În toate, să fie smeriţi

Minunea care au văzut-o
Parcă, prea mult i-a uluit
Însă, văzând-o au crezut-o
Când sus, cei trei s-au întâlnit.

Amin

Câmpia Turzii, 12 aprilie 2014